Sunday, February 5, 2012

I miss my grandma

Ma intrebam zilele trecute, de ce ma simt atat de atrasa de poze vechi, de viata de alta data si nu-mi gaseam raspunsul in propria minte. Dar acum stiu, pentru ca totul in viata mea este atat de complicat, nimic nu este clar si nici nu va deveni prea curand. Gandul ca poate o sa esuez imi zboara prin minte si desi incerc sa-l alung, el este acolo.

Bunica a fost o femeie foarte simpla cu 4 clase care la 80 de ani inca mai stia poezia ce a recitat-o in fata satului cand avea doar 10 ani si care, si-a cladit viata pe principii foarte simple, dar batute in cuie. Nu si-a schimbat niciodata parerea pentru ca societatea s-a schimbat sau pentru ca ceea ce ea credea nu mai era "la moda". Nu spun ca nu a avut regrete, dar a stiut sa treaca peste toate si sa accepte viata. A vazut multe la viata ei, a suferit mult si s-a bucurat de putinul pe care viata i l-a oferit.

Cand totul in viata devine complicat, imi place sa fug, macar cu gandul, catre o lume mai simpla, catre oamenii care  pot vedea drumul prin jugla si care stiu ca intr-un final toti ajungem in acelasi loc. Cateodata uitam acest lucru si nu ne gandim decat la ziua sau saptamna viitoare, dar oare am lua alte decizii daca ne-am uita la intreaga viata?


Sunday, January 29, 2012

It has been a while

1 an si 2 luni de cand nu am mai scris nimic pe aici...Long time, too many changes.

Nu stiu sa raspund la intrebarea ce ma face sa revin, probabil ca nevoia de a comunica, nevoia de a exprima in cuvinte goale experienta pe care o traiesc, nevoia de a scrie lucrurile ce nu pot fi spuse.

In urma cu multa vreme, a aparut un vis, o dorinta, o iluzie a unei vietii mai bune, iar eu am decis sa cred in ea, sa lupt pentru a o face realitate, sa lupt pentru a o face realitatea nostra. Si visul a devenit realitate, dar doar realitatea mea. Firea mea calculata, lupta mea zilnica pentru adevarul pur, nepoluat de cuvinte goale si minciuni usoare a devenit propriul meu chin. Logica nu mai ajuta, trecutul sau prezentul nu mai conteaza, ca sa pot construi viitorul trebuie sa sper, trebuie sa lupt, trebuie sa uit ce-am simtit si ce simt, trebuie sa uit ca 1 si cu 1 fac 2. NU! 1 si cu 1 fac exact atat cat pot face. In fiecare zi ma transform intr-o alta persoana, in fiecare zi traiesc cu speranta ca maine o sa fie mai bine, ca maine trebuie sa fie mai bine...in ce m-am transformat cu acesta gandire? Intr-o persoana care nu mai are incredere in prezent si in tot ce are legatura cu prezentul. Nimic de aici nu-mi poate da certitudinea ca maine va fi mai bine, singura trebuie sa-mi construiesc ziua de maine; si cateodata esuez ...

"Esti o persona puternica", "Esti o femeie independenta" sunt fraze pe care le-am auzit recent si pe care le-am urat la momentul respectiv. Cine vrea sa fie independent? Cine vrea sa nu aiba cu cine sa impacta un moment sau cine vrea ca technologia sa fie singura sursa de comunicare? Ce inseamna independenta in acest context? Pentru mine, nimic...

Iar din cand in cand, mi se spune ca eu sunt cea care a reusit, eu sunt aici pentru ca am luptat sa fiu aici. In acele momente, durerea reapare in mine si as vrea sa tip si sa spun ca "Eu nu am vrut asta", dar imi dau seama ca este de prisor si ca are deptate, eu nu am avut curajul sa spun ca nu vreau asta, sa spun ce vreau, mi-a fost teama si rusine de propriile ganduri, de propriile dorinte, de propriile vise. Dar acum nu mai conteaza, realitatea este alta, trecutul, prezentul sunt relative iar lectia de viata pe care o invat singura este...amara.

"I'm going to make it", aceasta este atitudinea mea zilnica si de cele mai multe ori reusesc si sunt sigura ca voi reusi, doar asa am ajuns si aici, doar ca nu voi fi aceeasi, nimic nu va mai fi la fel si din nou, mi-e frica de propriile mele dorinte si raman agatata de un trecut dureros...

Oare cand o sa invatat ca nu ma mai judec si sa nu-mi fie frica sa spun ceea ce cred si sa fiu ceea ce sunt?

Sunday, December 5, 2010

De ce imi place Craciunul?

In ultima perioada imi dau seama ca repetand un comportament, acesta devine obisnuita. Si ma intreb daca se intampla la fel si cu 25 decembrie. Craciunul il asociez cu o caldura dulce, cu lumina, cu bucurie. Zilele acestea ma intrebam oare de ce?

Fiind nascuta chiar in ziua de Craciun m-am obisnuit ca ziua mea sa fie doar cu familia in Bucuresti. Mancare, destul de multa, muzica prin casa si un telefon ce suna destul de des. De fapt, cred ca imi place mai mult seara de Ajun cand daruiesc si primesc cadouri, cand totul este gata si ne putem bucura de casa impodobita.

Mi-as dori sa interactionez cu traditia mai multor popoare, sa inteleg ce simt si cum traiesc aceasta sarbatoare si mai ales sa-mi raspund la intrebarea: “Oare de ce ne place Craciunul?”

Sunday, October 3, 2010

Pentru ce traim?

De multe ori uitam ce este important pentru noi si ne lasam prada egoismului si individualismului. Sunt nenumarate filme americane in care esecul in dragoste este transformat in focus pe job. Nu am cu cine sa-mi impart viata este echivalent cu am oportunitatea de a ma afirma la locul de munca. Muncesc 12 ore pe zi, imi iau nic dejunl, masa de pranz si cina la servici in fata unui monitor, pentru a evolua in cariere.

Este un model destul de intalnit in filme si de cativa ani inteleg ca a aparut si la noi. Ca orice model de viata american este interesant cum o problema este transformata intr-o oportunitate. Totusi, in ultima perioada simt nevoia de a gasi un raspuns la intrebarea:"De ce traim?"

Sunt multe variante ce mi-au trecut pana acum prin minte, dar nici una nu ma multumeste. Nu incerc sa gasesc un raspuns general valabil, ci un raspuns pentru o mine si pentru acest moment in viata.

Ma uit la oameni pe strada si ii vad agitati si tristi, ma uit la oameni in cafenele, restaurante sau ceainarii si ii vad stresati, veseli pe moment dar cu ochii cazuti si in momente de tacere, tristi. Si ma intreb " Pentru ce traim?"

La un moment dat, ma gandeam ca as putea sa incerc sa gasesc persoane de 30,40, 50 si 60 de ani si sa-i intreb cum se vede viata unui femei de 24 de ani de la varsta lor. Din pacate, nu cunosc astfel de persoane.

Mi-am intrebat parintii mai de mult "Pentru ce muncim?", au ras si mi-au raspuns sec "Pentru bani". M-am intristat...nu se poate ca tot stresul de la locul de munca, litri de cafea si kilogramele de dulciuri pe care la consum sa fie doar pentru bani, adica pentru nimic pentru ca banii se duc pe lucrurile de care ai nevoie pentru a munci.

La servici am intalnit oameni ce mi-au spus ca suntem doar o linie intr-o baza de date cu salarile si ca suntem niste puncte de o foaie din excel...Imi pare rau, dar refuz sa ma vad asa.

Am continuat cautarea in capul meu si mi-am dat seama ca scoala romaneasca a fost eficienta cu mine si ca profesorii mei ar trebui felicitati. La varsta mea, am un servici bun si care aduce o contributie (spun eu buna) la bugetul de stat. In concluzie ROI-ul probabil ca este pozitiv in ceea ce ma priveste. Totusi, la scoala m-au invatat ca trebuie sa stiu totul, sa ma performez continuu, ca nu exista o limita a cunoasterii decat daca eu mi-o impun. Dar, nimeni nu mi-a spus ca nu pot sa ma automotivez la infinit.

Cine sunt? Spre ce ma indrept? Ce pot sa fac cu mine? Pentru ce traiesc?

Friday, August 20, 2010

Friday fun

http://fuldans.se/?v=hgvtoxwiqp

Nice dance style, it really made me smile :)

Tuesday, April 6, 2010

Despre Pastele romanesc

Inca o data ne putem da seama ca nu existem.

O stire banala despre Paste si cum diferite popoare sarbatoresc aceste zile. Sunt acolo: bulgari, greci, francezi, italieni, rusi, americani, englezi etc …noi nu suntem.

Mi-as dori ca acest articol sa fie trimis catre cei care redacteaza stirile prin care ne spun cat de multi turisti sunt atrasi de Maramures. Adevarul dureros este ca nu existam (cel putin pentru nemti nu existam)

Enjoy reading…
http://www.sueddeutsche.de/reise/503/436249/bilder/?img=0.0

Wednesday, March 17, 2010

Boston - Amanda

I'm gonna take you by surprise
And make you realize, Amanda
I'm gonna tell you right away,
I can't wait another day, Amanda
I'm gonna say it like a man
And make you understand, Amanda
I love you

Nice:)