Primul post din Franta

Am ajuns aseara in Franta, mai exact in Annecy. Am zburat pana la Lyon, dupa care am luat un autobuz pana in Annecy. Nu am apucat sa vedem foarte mult, dar am inteles, intr-un sfarsit, as putea spune, ce are Franta special: atmosfera.

In Germania e ordine, e clar, e curat...in Italia e frumos, adica oriunde ti-ai introarce privirea o sa vezi arta (sau mizerie), dar mai ales arta. (cel putin pe unde am mers eu) In Franta este o atmosfera relaxanta, oamenii glumesc foarte mult, se simt bine inclusiv la pizzeri. Si in plus, chiar daca ajungi duminica, a treia zi de Craciun, gasesti de unde sa-ti cumperi de mancare. Mai mult, stai si la o coada, care mie mi se parea haotica, dar care pana la sfarsit avut a avut logica.

Nu e ordine, nu e disciplica, nu e totul arhitectonic frumos (pana acum e un stil simplist-cochet - dar mai avem de vazut), dar totul este relaxat.

PS: Trebuie sa mentionez ca nu l-am mai vazut pe George atat de fericit de multa vreme. Eu sunt ok, m-am cam enervat ca, desi am mentionat in toate discutiile, ca vrem sa avem si asternuturi si prosoape, nu le-am avut decat cerandu-le. Si cand cum nenea care ne cazeaza nu prea stie engleza, cand a venit cu cearceafurile si cu parola de la wireless, ne-am intrebat daca avem chestii pentru dus (si cum am vazut ca nu exista nici sapun - m-am gandit ca ne intreaba de sapun, sampon etc.) Gresit! Ne intreba de prosoape...:(. But, let's stick to the atmosphere...

A mai trecut un an

Nu-mi vine nici mie sa cred ca a mai trecut un an, http://simona-arsene.blogspot.com/2008/12/de-ieri-inca-un-anisor.html

A fost greu...si sunt sigura ca va fi si mai greu. Nu stiu de ce, dar in aceasta ultima perioada, mi-am cam pierdut optimismul.

Ma intrebam zilele trecute, ce inseamna sarbatori fericite...mancare, cadouri?! Stiu ca aceasta senzatie de tristete in momentul in care imbatranesti inseamna ca sunt nemultumita de cum a decurs viata...

La un moment dat in viata, mi s-a spus ca sunt prea radicala...si am inceput sa nu mai fiu radicala, sa inchid ochii, sa nu mai analizez lucrurile...si am ajuns asa. O fi bine?! Nu stiu, dar incep sa cred ca a fost un sfat prost.

here comes Santa Clause

Serios....vine Mos Craciun...diseara

So trued

"Problems cannot be solved by the level of awareness that created them". Albert Einstein
Adevarat. De cand am citit aceasta replica, ma gandesc de ce nu mi-am dat seama pana acum.

I need you

O melodie frumoasa...pentru o duminica care sper sa fie reusita.

Do you remember?

De fiecare data imi dau seama ca uit ce este important si ca vad viata cu alti ochi decat ai mei.

Ascultand antenne bayern am auzit melodia de mai sus si mi-am adus aminte de poate cele mai importante momente din viata.

Iti mai aduci aminte momentul in care ai constientizat ca esti indragostit...ca iubesti persoana de langa tine? E un moment interior ce cumuleaza mai multe sentimente: fericire, sigurata, caldura si un pic de frica. Frica pentru ca nu iti dai seama ce se va intampla de acum inainte.

Si dupa un astfel de moment interior, totul se schimba: fiecare pas e diferit, fiecare respiratie e alfel, fiecare dimineata e una noua. De ce? Pentru ca nu mai esti singur...ai cu cine sa imparti toate gandurile: bune, rele, absurde, stupide, inspirate, strani, fascinante, utile, inutile. Cineva te asculta si il asculti.

Viata este mai frumoasa, doar ca uitam sa cauta frumusetea ei si ne multumim cu mocirla din mahalau bucuresteana a zilei ce tocmai se incheie.

Mezzelune Prosiutto Cotto e asparagi

Suna bine...sper sa fie si bune.

Imi este un pic dor de Italia...de linistea si zgomotul unei tarii in care zambetul este pe buzele tuturor.

Si cum vreau sa zambesc si eu mai mult...m-am gandit sa schimb mancarea normala din fiecare seara...un niste paste.

PS: poza este luata de aici: http://www.ristomax.com/res/img/primi/mezzelune_speck.jpg