Sunday, December 5, 2010

De ce imi place Craciunul?

In ultima perioada imi dau seama ca repetand un comportament, acesta devine obisnuita. Si ma intreb daca se intampla la fel si cu 25 decembrie. Craciunul il asociez cu o caldura dulce, cu lumina, cu bucurie. Zilele acestea ma intrebam oare de ce?

Fiind nascuta chiar in ziua de Craciun m-am obisnuit ca ziua mea sa fie doar cu familia in Bucuresti. Mancare, destul de multa, muzica prin casa si un telefon ce suna destul de des. De fapt, cred ca imi place mai mult seara de Ajun cand daruiesc si primesc cadouri, cand totul este gata si ne putem bucura de casa impodobita.

Mi-as dori sa interactionez cu traditia mai multor popoare, sa inteleg ce simt si cum traiesc aceasta sarbatoare si mai ales sa-mi raspund la intrebarea: “Oare de ce ne place Craciunul?”

Sunday, October 3, 2010

Pentru ce traim?

De multe ori uitam ce este important pentru noi si ne lasam prada egoismului si individualismului. Sunt nenumarate filme americane in care esecul in dragoste este transformat in focus pe job. Nu am cu cine sa-mi impart viata este echivalent cu am oportunitatea de a ma afirma la locul de munca. Muncesc 12 ore pe zi, imi iau nic dejunl, masa de pranz si cina la servici in fata unui monitor, pentru a evolua in cariere.

Este un model destul de intalnit in filme si de cativa ani inteleg ca a aparut si la noi. Ca orice model de viata american este interesant cum o problema este transformata intr-o oportunitate. Totusi, in ultima perioada simt nevoia de a gasi un raspuns la intrebarea:"De ce traim?"

Sunt multe variante ce mi-au trecut pana acum prin minte, dar nici una nu ma multumeste. Nu incerc sa gasesc un raspuns general valabil, ci un raspuns pentru o mine si pentru acest moment in viata.

Ma uit la oameni pe strada si ii vad agitati si tristi, ma uit la oameni in cafenele, restaurante sau ceainarii si ii vad stresati, veseli pe moment dar cu ochii cazuti si in momente de tacere, tristi. Si ma intreb " Pentru ce traim?"

La un moment dat, ma gandeam ca as putea sa incerc sa gasesc persoane de 30,40, 50 si 60 de ani si sa-i intreb cum se vede viata unui femei de 24 de ani de la varsta lor. Din pacate, nu cunosc astfel de persoane.

Mi-am intrebat parintii mai de mult "Pentru ce muncim?", au ras si mi-au raspuns sec "Pentru bani". M-am intristat...nu se poate ca tot stresul de la locul de munca, litri de cafea si kilogramele de dulciuri pe care la consum sa fie doar pentru bani, adica pentru nimic pentru ca banii se duc pe lucrurile de care ai nevoie pentru a munci.

La servici am intalnit oameni ce mi-au spus ca suntem doar o linie intr-o baza de date cu salarile si ca suntem niste puncte de o foaie din excel...Imi pare rau, dar refuz sa ma vad asa.

Am continuat cautarea in capul meu si mi-am dat seama ca scoala romaneasca a fost eficienta cu mine si ca profesorii mei ar trebui felicitati. La varsta mea, am un servici bun si care aduce o contributie (spun eu buna) la bugetul de stat. In concluzie ROI-ul probabil ca este pozitiv in ceea ce ma priveste. Totusi, la scoala m-au invatat ca trebuie sa stiu totul, sa ma performez continuu, ca nu exista o limita a cunoasterii decat daca eu mi-o impun. Dar, nimeni nu mi-a spus ca nu pot sa ma automotivez la infinit.

Cine sunt? Spre ce ma indrept? Ce pot sa fac cu mine? Pentru ce traiesc?

Friday, August 20, 2010

Friday fun

http://fuldans.se/?v=hgvtoxwiqp

Nice dance style, it really made me smile :)

Tuesday, April 6, 2010

Despre Pastele romanesc

Inca o data ne putem da seama ca nu existem.

O stire banala despre Paste si cum diferite popoare sarbatoresc aceste zile. Sunt acolo: bulgari, greci, francezi, italieni, rusi, americani, englezi etc …noi nu suntem.

Mi-as dori ca acest articol sa fie trimis catre cei care redacteaza stirile prin care ne spun cat de multi turisti sunt atrasi de Maramures. Adevarul dureros este ca nu existam (cel putin pentru nemti nu existam)

Enjoy reading…
http://www.sueddeutsche.de/reise/503/436249/bilder/?img=0.0

Wednesday, March 17, 2010

Boston - Amanda

I'm gonna take you by surprise
And make you realize, Amanda
I'm gonna tell you right away,
I can't wait another day, Amanda
I'm gonna say it like a man
And make you understand, Amanda
I love you

Nice:)

Sunday, March 7, 2010

Despre viata

Cu toata inocenta din mine, ma intreb ce este in mintea unora care se apuca sa comenteze pe diverse site-uri ale oamenilor bolvani tot felul de balari? Acesti oameni au puterea de a trece peste mizeria din Romania (mizerie morala, ca de cea fizica nu mai are rost sa mentionez) pentru a trai!
Tu cel care dormi noapte bine, care nu te gandesti ca ai putea fi acel chip vesel care striga dupa ajutor sau ca ai putea sa ai in suflet framantarile si neputinta celor dragi, care isi ascund, probabil cu greu, durere?

Tu, acest individ, care crezi ca nu o sa te imbolnavesti niciodata, tu nu poti oare sa taci? Sau sa vorbim doar acolo unde nu ai putea face rau nimanui?

Noua nu ne pasa de tine, desi ne pasa de multe lucruri, cum ar fi natura, educatia copiilor, sistemul de sanatate, curatenia pe strada. Tie nu...tu ai devenit erou natioal...tu esti roman...noi putem fi orice...noua nu ne place ca suntem romani.

De multe ori ma intreb de ce nu te putem anihila...de ce te-am lasat sa amarasti atatia oameni. Este evident ca tu reprezinti resturile unei democratii, resturile unei civilizatii. Nu ai demnitate, nu ai onoare, nu ai suflet...dar vrei sa iesi in fata. Iti place sa enervezi oamenii, iti place sa ii vezi suparati, dezamagiti...adori sa ii calci in picioare.

Noi suntem nimic pentru tine, noi nu contam...

Nu sunt non-sensuri ceea ce am scris aici. Daniel este un om puternic si multi stim in sinea noastra ca va reusi sa treaca peste aceasta incercare foarte grea. Povestea lui m-a schimbat, m-a facut sa-mi dau seama ca in orice moment ceva rau se poate intampla si ca toata viata ta depinde de elemente pe care nu ai cum sa le controlezi. Aproape zilnic ma intreb cum as fi eu daca as fi in situatia lui si tot atunci imi dau seama ca il admir...pentru ca lupta.

Dar, de fiecare data cand, sub anonimat, cineva incepe sa comentezi balari...ma intreb oare ce este in capul acelui om. Oare chiar atat de gol este incat sa nu-si dea seama ca durerea acestei familii si ingrijorarea este atat de mare incat au nevoie de vorbe calde si nu de balari. Nu inteleg unde vrem sa ajungem...Este adevarat ca fiecare are libertatea de a-si face publice gandurile...ceea ce este firesc, dar ce facem cu aceasta libertate. Poti sa spui ce vrei tu despre Daniel sau orice alta persoana in situatia lui, dar oare trebuie sa ii le spui si lui? Personal, cred ca nu. Nu spun sa nu gandesti ce vrei sau sa nu-ti exprimi gandurile, dar fie constient de ceea ce spui.
In plus, mai cred ca noi cei care ne simtim deranjati de aceste persoane ar trebui sa facem ceva. Stiu ca suntem multi, dar suntem in tacere... Nu cred ca vom avea de suferit fizic sau psihic daca vom vorbi, dar poate ne vom face auziti...e doar un gand si o dorinta.

Monday, March 1, 2010

About me ( again and again)

Nu stiu de ce ….dar in ultima perioada…am ajuns sa ma regasesc destul de mult in melodia de mai jos…

I have to change things...:)