Din lucrurile pe care le detest zilnic si care ma bucur cand vad ca au fost schimbate este un simplu “Hello”, aka “Neata!” sau “Hi!” sau “Buna/Salut!” etc.
Desi zambesc din ce in ce mai putin si ma imbrac din ce in ce mai mult in negru...incerc cu ultime forte sa zambesc si sa trec peste o fata seaca si rece care imi raspunde “Buna”. Ce pot face? Nu vreau ca sa fac riduri din acelea dure...vreau sa imbatranesc cu o fata zambitoare.
Si in concluzie, zambesc incontinuare. O zi, a doua zi, o saptamana, o luna...cateva luni...cand bang ma izbesc cateva cuvinte dure. Mi se spune pe o fata cu semirepros/semi neintegere ce eu tot timpul zambesc. Si ce credeti ca am facut...am zambit:). Dar, in sinea mea s-a nascut o intrebare la care nu stiu sa raspund:”De ce este rau sa zambesti?”. Nu sunt happy...si e adv ca nu zambesc intotdeauna, dar nici nu vreau sa imi arata amaraciunea tuturor oamenilor.
Astazi, in schimb, mi-am dat seama ca zambit si oamenii iti zambesc si par sinceri. Adica nu este ca si cum le-ai cere un pahar de cola...nu le ceri nimic... par doar ca s-au obisnuit sa le zambesti.
Sambata noaptea nu am putut sa adorm si pe la 2 noapte am izbucnit in plans pentru ceea ce am ajus…si in fiecare zi imi dau seama ca se poate si mai rau. Ma lupt pentru a iesi, pentru a reusi, pentru a zambi la soare (si la luna)...sper sa pot.
Poza este luata de pe site-ul http://mrhiggins.net
No comments:
Post a Comment