Showing posts with label Romania. Show all posts
Showing posts with label Romania. Show all posts

Sunday, January 10, 2010

Despre Romania

Prin blogul nostru (http://calatorii-in-europa.com) incercam sa tinem un jurnal online cu locurile pe unde am fost, cu ceea ce am vazut, ceea ce ne-a placut si ce nu ne-a placut.

Ne dorim ca sa povestim la fel de multe lucruri frumoase si despre locuri din Romania. Suntem siguri ca aceasta tara are locuri minunate, pacat ca sunt locuite (de multe ori).

Cand eram aproape gata sa va spun ca am gasit un loc foarte frumos, undeva in la munte cu un peisaj mirific si cazare ce arata foarte bine, ceva ma oprit. Am descoperit acest loc printr-un newsletter primit de la Antrec. Este un newletter bun, cel putin cel de saptamana aceasta mi-a placut foarte mult. Sincere felicitari.

Prin acest email, care poate nu ajunge la multe persoane, dar ajunge se pot promova pensiuni din diverse zone si ne pot atrage cu o poveste frumoasa. "Pensiunea Cai de Vis, sat Varfu Campului, Botosani - O bijuterie la poalele padurii" asa suna un subtitlu. Mi-a placut si am citit si descrierea

In anul 2006 Vlad Iftime pasionat de cai si natura a avut un vis: o herghelie de cai cum vazuse in Franta. A cautat mai intai un teren asezat intr-o zona cat mai pitoreasca, ajungand, astfel, la locurile unde au trait candva strabunicii sai din partea mamei (sat Varfu Campului, la 25 km distanta de Botosani si 24 km de Suceava). Asezare cu o atestare documentara de 600 de ani, satul este renumit pentru oamenii gospodari, urmasi ai insotitorilor lui Bogdan, intemeietorul Moldovei.

Vlad avea deja trei cai lipitani cumparati pe care ii tinea intr-un grajd la bunici, de care parintii nu stiau. Mai intai verisorul Dan care se pricepea la cai, fiind si cel care l-a molipsit pe Vlad, a fost stramutat la Varfu Campului pentru a administra materializarea unui vis comun. Si a început pentru Vlad, si fratele sau mai mic, Serban, o perioada cu multa munca, nelinisti si razboi de convingere a tatalui sa ii sustina.

Veneau cei care iubeau caii si vroiau sa invete sa calareasca dar... nu se mai dadeau dusi. Atunci s-au hotarat ca este nevoie si de un loc de cazare. Asa a venit randul pensiunii ce s-a transformat, sub ochiul atent al mamei baietilor, intr-o fermecatoare casa cu aer de conac boieresc, la poalele padurii.

Salonul cu semineu, baia cu jacuzzi, bucataria complet utilata, cele doua terase, sunt toate la dispozitia celor pana la 15 oaspeti. Camerele primitoare, botezate cu drag Primvara, Vara, Toamna, Iarna si Solstitiu, sunt fiecare individualizate cu mobila din lemn antichizat si peisaje ample si odihnitoare. Daca prietenii ramaneau aici, aveau nevoie si de mancare. Si au aparut, nu ca in povesti, peste noapte, vaci de rasa pentru lapte, capre baltate care alearga pe pajistile cu iarba si flori, gaini motate si incaltate pentru oua proaspete. Din pasiunea mamei pentru gatit hrana sanatoasa si savuroasa, oaspetii sunt primiti cu mese imbelsugate. Lapte si branzeturi cu aroma de sulfina (retete atestate), produse din carne de capra, mamaliga aburinda, sunt diversificate ca sub mana unui bucatar experimentat.

De la ferma se poate face o incantatoare plimbare pe marginea padurii seculare pana la Manastirea Gorovei (10 km, pe jos, cu bicicleta sau calare). Tot la cativa pasi se afla si alte bogatii ale Nordului Moldovei care trebuie vizitate: Ipotesti si Lacul Eminescu (20 km , 15 km - traseu calare), Cetatea de Scaun a Sucevei (25 km), Manastirile Agapia, Sucevita, Putna, Voronet (50-60 km).

Mai multe detalii in numarul 72-73 al revistei „Vacante la Tara” din Decembrie 2009 – Ianuarie 2010

Date de contact:

Domnul Iftime Vlad,

Pensiunea „Cai de vis”,

Tel.: 0755.400.131,

www.caidevis.ro, info@caidevis.ro

Foarte frumoasa descrierea si pfoarte frumoasa si pensiunea. Mi-am adus aminte ca in toamna, cand am fost pana in Bergamo, Italia, si am gasit un pliant cu o ferma (sau stana) m-am intrebat de ce ei pot si noi nu. Se pare ca se poate si in Romania. Din nou, sincere felicitari.

Si ca o persoana care a lucrat in mediu online si care cred in acest mediu, am intrat pe site pentru a afla mai multe. Din pacate, site-ul nu are informatii ci este (sau sper ca este) in constructie. Pacat...

Thursday, January 7, 2010

Amintirii din epoca mea de "aur"

Citem un pic stirile pe net, si am dat peste o stire cu titlu interesant :"Ferienchaos in Bayern: Was passiert Schulschwänzern?" http://www.antenne.de/nachrichten/bayern/artikel/142815/Ferienchaos-in-Bayern-Was-passiert-Schulschwnzern.html

Nu stiu foarte bine germana, dar cand am citit Ferienchaos am crezut ca s-a blocat drumul, autostrada sau ca nu merg trenurile. Dar, nu aceasta era problema, ci faptul ca astazi ar fi tr sa inceapa scoala, dar unele calendare au fost tiparite de mult si sunt gresite. In aceste calendare se mentiona ca scoala va incepe de maine.

In plus, am aflat un lucru interesant. Anul trecut politia din Bavaria a prins 2200 de chiulangi.

In conditiile in care nu este atat de greu sa vezi ca o persoana de 14-18 ani este pe strada, in cafenea(bar) in timpul orelor de curs, eu cred ca la ei politia chiar isi face treaba :).

Imi amintesc cum se chiulea in liceu (sa nu mai vb de facultate - unde au fost cursuri la care am ajuns doar la examen). That's school si nu ceea ce nu am facut noi. De fiecare data, ma intorc catre profesorii pe care i-am avut si nu-mi scot palaria, ci sunt dezamagita.

Scoala romaneasca e la pamanat de multi ani si multi profesori (chiar foarte multi) accepta aceasta situatie si se plang doar de salarii. Dar de calitatea muncii lor sau a colegilor lor...?! Stiu raspunsul: copii din ziua de astazi sunt prosti. Aud acest raspuns din ce in ce mai des si de fiecare data spun ca nu e corect sa dam vina de copii. Personal, eu cred ca copii de 12-14 sunt mult mai buni decat am fost eu si cei mai mici vor fi si mai buni, dar oricum daca o generatie iese prost nu e vina ei ci a profesorilor. Daca parinti nu au avut parte de carte, este problema parintilor. Dar, faptul ca un copil a trecut prin 12 clase si nu are idealuri, dorinte sau un minim de cultura este vina profesorilor.

Friday, May 29, 2009

CFR-ul si respectul pentru calator!

A trebui sa ajung la Timisioara si cum nu am avut de ales decat intre tren si masina, am ales trenul. Mentionez ca nu am mers niciodata cu IC, clasa I si mai sublinez faptul ca ma asteptam la conditii, ca doar de aceea am platit 224 de lei (cu reducere de 10 % pentru ca am luat dus intors)

Surprinza mea a pornit de la faptul ca am obtinut locul 35. Sa ma explic – in vagonul de clasa I, exista locuri cu cate un scaul, de fapt un culoare intreg cu locuri de cate o persoana, locuri de cu 2 scaune unul lang altul si 4 locuri impreuna. Unde credeti ca mi-au dat locul? Exact la cel de 4! E absurd...nu stiu daca au sau nu soft de generare, daca au atunci ar trebui revizut, daca n-au atunci promit ca data viitoare ma duc si cu o bombonica la tanti de la casa a.i sa obtin si cu un loc normal pentru statutul meu de calator singur!!!

Dar aceasta a fost ceea mai mica problema...ca doar de nu erau toate locrurile ocupate si am avut unde sa ma mut.

Nu inteleg de ce langa mine se afla niste persoane care nu s-au spalat de mult. E clasa I si ei sunt paznici sau muncitori necalificati. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic persoanal cu acesti oamenii, dar repet ca sunt intr-un IC la clasa I, teoretic cel mai fitos tren din Romania. Sincer, nu m-am asteptat sa avem astfel de vecini de “compartiment/vagon”. Controlorii vin, ma controleaza pe controleaza pe toti de doua ori – iar acesti domnii sunt “Noi suntem de la Caras Severin!” si controlorul ii lasa in pace.

Concluzia mea: Daca nu te speli o saptamana si te urci in IC la clasa I ai parola “Sunt de la Caras Severin!” si mergi gratuit. Super, nu?! Dar, sa nu uitam de calator...cel care a platit cel mai scump bilet pentru a calatori conformatil (pentru ca de viteze nu se pune problema – am avut timp sa fac peisaje panoramice si sa admir gunoiul si floricelele din casele romanilor). Calatorul....cu ce se alege?! Pai....cu bataie de joc. Multumim CFR-ul! Data viitoare...prefer sa dau banii la Petrom.