Friday, August 29, 2008

Femeia Fatala


Ma uimeste cum in Romania cunosc atat de multe "tanti" care se vor femei fatale. Dar ele se vor ca si meserie. Nu ma intelegeti gresit si nici pe ele(nu vor sa practice cea mai veche meserie ci vor sa fie fatale). Si ma tot intreb de ce? De ce nu putem avea si noi femei inteligente, luptatore si cu perspective? De ce majoritatea femeilor de la noi cred (si fie o spun direct, fie nu) ca aspectul fizic si atitudinea (aceastra fiind ceea mai importanta) primeaza? Aici stiu raspunsul : pentru ca asa este. Sunt putin barbati pe aici care sunt educatii. Si da, stiu toate explicatiile cu hormonii care zboara prin aer, dar de aici si pana la o strategie de viata, la ei e mult, la noi nu.

Deci, in aceste conditii ar tr sa spun ca este ok sa te crezi femeie fatala. Tot nu sunt de acord. Totusi ca definim termenii(ca asa am invatat in facultate) o sa dau o defintie a femei fatale si apoi o sa va expic ceea ce am obervat la femeile care se cred fatale de la noi. O femeie fatala este o femeie care atrage atat atentia cat si simpatia majoritatii barbatii. La noi, o femeie fatala este aceea care nu respecta nici o regula, fiind un amestec de agresivitate, simpatie fortata si infatisare diferita de un model de frumusete. Asta ma intriga cel mai mult: de ce femeile care nu arata bine, care au defecte(ca de toate avem) se cred fatale? Adica e greu sa fi pe gustul tuturor, deci principala calitate a unei astfel de femei trebuie sa fie infatisarea. Nu ai infatisare, nu ai titlu de femeie fatala.(cam asa merg lucrurile la mine in cap). La ele nu.

Nu stiu, dar sunt satula de astfel de tantii si mai ales sunt satula de barbatii care nu fac diferenta intre munca(si respect pentru aceasta) si un bar de agatat.

PS: poza imi place mie nu vrea sa repreziste nimic.

Friday, August 15, 2008

Am uitat si e bine


In general cand iti dai seama ca incepi sa uiti lucru, te gandesti ca este de rau. Eu astazi mi-am dat seama ca am uitat numele unor oamenii pe care nu i-am mai vazut de o luna. Si ma simt bine, pentru ca asta inseamna ca am lasat in urma totul si ca sunt pregatita pentru viitor(fie el bun sau mai putin bun).

Eu cred ca am invatat ce era de invatat din trecut si chiar cred ca era si timpul sa uit. V-am uitat dragii mei si asta ma face sa ma simt bine :D. Yuppy :)

Thursday, August 14, 2008

Nu mai sunt bosita

E bine sa nu mai fi obosit. Stiu cum eram prin decembrie cand, sincer vorbind, abia ma duceam pe mine in carca. Acum sunt fresh. Topai din nou, cum o facem in vremea buna a facutati (adica prin anul 1) si am din nou chef de viata.

Am planuri, am vise, am dorinte si am chef de munca. Nu mai simt aceea monotonie care ma omora. Daca este sa ma intrebati cate ore dorm pe zi? Pai multe...ca am avut o perioada destul de lunga in care dormeam si prost si putin. S-a intors roata si pentru mine.

Sincer, acum ma enerveaza doar caldurile astea tropicale de afara...care te lenisa. Desi o sa ma duc la mare cro 3 zile si e bine ca este clad si ca apa mari e buna pe baie, ma mai uit si eu cate grade sunt in Germania si ma deprim. De exp, astazi sunt 24 si maine ploua si vor fi 14.

So, ce sa vreau ...sa se raceasca dupa ce ma intorc eu de la mare? Pai, am uitat sa mentionez, ca apoi pleaca ai mei si le-ar prinde bine si lor niste soare. Oof...bine sa fie caldura...dar nu canicula. Pana atunci...eu fac nani si pap...ca sa ma fac mare :)

Tuesday, August 12, 2008

Back from Germany


Hallo und Grüß Got!

M-am intors din Munchen...cu multa pace si multa energie. In aceasi timp, mi-am amintit de ceea ce a insemnat pana acum provocarea vietii mele. Mi-am amintit ca "mi-am jurat" mie ca nu o sa mai las pe nimeni sa decida pentru mine si ca o sa lupt pentru ceea ce vreau. A fost dura revederea stazii pe care ma duceam pana la Oktoberfest si imi aminteam cum imi numaram pasi pana acolo. Si nici eu nu stiam ce vroiam...sa fie drumul mai scurt ca sa nu mai simt singuratetea aceea apasatoare sau sa ajung mai repede pentru ca lumea se astepta sa fac banii.

Si am facut totul bine...pentru ei. Am reusit sa vad cat nu a mai reusit nimeni sa vanda, am facut multi bani (care s-au dus exact asa cum i-am facut) si ceea ce mi-a ramas mie e cea mai dura experienta ... care mi-a schimbat viata definitiv. Nu stiu cum as fi acum daca nu as fi fost acolo. Dar, cu siguranta diferita.

Dar, eu vreau sa raman doar cu invatamintele de acolo : si cea mai importanta e sa lupt pentru ceea ce vreau si sa stiu ca le pot atinge si ca de multe ori pot realiza mai mult decat cred. Nu este aroganta ... e ceea ce viata m-a invatat. Si am mai invatat ceva : sa las spaga ok...ca si eu imi amintesc cat ma bucuram cand cineva imi lasa niste banuiti in plus. :). Si asa am ajuns sa fim cunoscuti prin cafenele din Bucuresti pe care le frecventam :)