Sunday, December 5, 2010

De ce imi place Craciunul?

In ultima perioada imi dau seama ca repetand un comportament, acesta devine obisnuita. Si ma intreb daca se intampla la fel si cu 25 decembrie. Craciunul il asociez cu o caldura dulce, cu lumina, cu bucurie. Zilele acestea ma intrebam oare de ce?

Fiind nascuta chiar in ziua de Craciun m-am obisnuit ca ziua mea sa fie doar cu familia in Bucuresti. Mancare, destul de multa, muzica prin casa si un telefon ce suna destul de des. De fapt, cred ca imi place mai mult seara de Ajun cand daruiesc si primesc cadouri, cand totul este gata si ne putem bucura de casa impodobita.

Mi-as dori sa interactionez cu traditia mai multor popoare, sa inteleg ce simt si cum traiesc aceasta sarbatoare si mai ales sa-mi raspund la intrebarea: “Oare de ce ne place Craciunul?”

Sunday, October 3, 2010

Pentru ce traim?

De multe ori uitam ce este important pentru noi si ne lasam prada egoismului si individualismului. Sunt nenumarate filme americane in care esecul in dragoste este transformat in focus pe job. Nu am cu cine sa-mi impart viata este echivalent cu am oportunitatea de a ma afirma la locul de munca. Muncesc 12 ore pe zi, imi iau nic dejunl, masa de pranz si cina la servici in fata unui monitor, pentru a evolua in cariere.

Este un model destul de intalnit in filme si de cativa ani inteleg ca a aparut si la noi. Ca orice model de viata american este interesant cum o problema este transformata intr-o oportunitate. Totusi, in ultima perioada simt nevoia de a gasi un raspuns la intrebarea:"De ce traim?"

Sunt multe variante ce mi-au trecut pana acum prin minte, dar nici una nu ma multumeste. Nu incerc sa gasesc un raspuns general valabil, ci un raspuns pentru o mine si pentru acest moment in viata.

Ma uit la oameni pe strada si ii vad agitati si tristi, ma uit la oameni in cafenele, restaurante sau ceainarii si ii vad stresati, veseli pe moment dar cu ochii cazuti si in momente de tacere, tristi. Si ma intreb " Pentru ce traim?"

La un moment dat, ma gandeam ca as putea sa incerc sa gasesc persoane de 30,40, 50 si 60 de ani si sa-i intreb cum se vede viata unui femei de 24 de ani de la varsta lor. Din pacate, nu cunosc astfel de persoane.

Mi-am intrebat parintii mai de mult "Pentru ce muncim?", au ras si mi-au raspuns sec "Pentru bani". M-am intristat...nu se poate ca tot stresul de la locul de munca, litri de cafea si kilogramele de dulciuri pe care la consum sa fie doar pentru bani, adica pentru nimic pentru ca banii se duc pe lucrurile de care ai nevoie pentru a munci.

La servici am intalnit oameni ce mi-au spus ca suntem doar o linie intr-o baza de date cu salarile si ca suntem niste puncte de o foaie din excel...Imi pare rau, dar refuz sa ma vad asa.

Am continuat cautarea in capul meu si mi-am dat seama ca scoala romaneasca a fost eficienta cu mine si ca profesorii mei ar trebui felicitati. La varsta mea, am un servici bun si care aduce o contributie (spun eu buna) la bugetul de stat. In concluzie ROI-ul probabil ca este pozitiv in ceea ce ma priveste. Totusi, la scoala m-au invatat ca trebuie sa stiu totul, sa ma performez continuu, ca nu exista o limita a cunoasterii decat daca eu mi-o impun. Dar, nimeni nu mi-a spus ca nu pot sa ma automotivez la infinit.

Cine sunt? Spre ce ma indrept? Ce pot sa fac cu mine? Pentru ce traiesc?

Friday, August 20, 2010

Friday fun

http://fuldans.se/?v=hgvtoxwiqp

Nice dance style, it really made me smile :)

Tuesday, April 6, 2010

Despre Pastele romanesc

Inca o data ne putem da seama ca nu existem.

O stire banala despre Paste si cum diferite popoare sarbatoresc aceste zile. Sunt acolo: bulgari, greci, francezi, italieni, rusi, americani, englezi etc …noi nu suntem.

Mi-as dori ca acest articol sa fie trimis catre cei care redacteaza stirile prin care ne spun cat de multi turisti sunt atrasi de Maramures. Adevarul dureros este ca nu existam (cel putin pentru nemti nu existam)

Enjoy reading…
http://www.sueddeutsche.de/reise/503/436249/bilder/?img=0.0

Wednesday, March 17, 2010

Boston - Amanda

I'm gonna take you by surprise
And make you realize, Amanda
I'm gonna tell you right away,
I can't wait another day, Amanda
I'm gonna say it like a man
And make you understand, Amanda
I love you

Nice:)

Sunday, March 7, 2010

Despre viata

Cu toata inocenta din mine, ma intreb ce este in mintea unora care se apuca sa comenteze pe diverse site-uri ale oamenilor bolvani tot felul de balari? Acesti oameni au puterea de a trece peste mizeria din Romania (mizerie morala, ca de cea fizica nu mai are rost sa mentionez) pentru a trai!
Tu cel care dormi noapte bine, care nu te gandesti ca ai putea fi acel chip vesel care striga dupa ajutor sau ca ai putea sa ai in suflet framantarile si neputinta celor dragi, care isi ascund, probabil cu greu, durere?

Tu, acest individ, care crezi ca nu o sa te imbolnavesti niciodata, tu nu poti oare sa taci? Sau sa vorbim doar acolo unde nu ai putea face rau nimanui?

Noua nu ne pasa de tine, desi ne pasa de multe lucruri, cum ar fi natura, educatia copiilor, sistemul de sanatate, curatenia pe strada. Tie nu...tu ai devenit erou natioal...tu esti roman...noi putem fi orice...noua nu ne place ca suntem romani.

De multe ori ma intreb de ce nu te putem anihila...de ce te-am lasat sa amarasti atatia oameni. Este evident ca tu reprezinti resturile unei democratii, resturile unei civilizatii. Nu ai demnitate, nu ai onoare, nu ai suflet...dar vrei sa iesi in fata. Iti place sa enervezi oamenii, iti place sa ii vezi suparati, dezamagiti...adori sa ii calci in picioare.

Noi suntem nimic pentru tine, noi nu contam...

Nu sunt non-sensuri ceea ce am scris aici. Daniel este un om puternic si multi stim in sinea noastra ca va reusi sa treaca peste aceasta incercare foarte grea. Povestea lui m-a schimbat, m-a facut sa-mi dau seama ca in orice moment ceva rau se poate intampla si ca toata viata ta depinde de elemente pe care nu ai cum sa le controlezi. Aproape zilnic ma intreb cum as fi eu daca as fi in situatia lui si tot atunci imi dau seama ca il admir...pentru ca lupta.

Dar, de fiecare data cand, sub anonimat, cineva incepe sa comentezi balari...ma intreb oare ce este in capul acelui om. Oare chiar atat de gol este incat sa nu-si dea seama ca durerea acestei familii si ingrijorarea este atat de mare incat au nevoie de vorbe calde si nu de balari. Nu inteleg unde vrem sa ajungem...Este adevarat ca fiecare are libertatea de a-si face publice gandurile...ceea ce este firesc, dar ce facem cu aceasta libertate. Poti sa spui ce vrei tu despre Daniel sau orice alta persoana in situatia lui, dar oare trebuie sa ii le spui si lui? Personal, cred ca nu. Nu spun sa nu gandesti ce vrei sau sa nu-ti exprimi gandurile, dar fie constient de ceea ce spui.
In plus, mai cred ca noi cei care ne simtim deranjati de aceste persoane ar trebui sa facem ceva. Stiu ca suntem multi, dar suntem in tacere... Nu cred ca vom avea de suferit fizic sau psihic daca vom vorbi, dar poate ne vom face auziti...e doar un gand si o dorinta.

Monday, March 1, 2010

About me ( again and again)

Nu stiu de ce ….dar in ultima perioada…am ajuns sa ma regasesc destul de mult in melodia de mai jos…

I have to change things...:)


Friday, February 5, 2010

Despre viata

Poate pentru ca este imposibil sa nu te gandesti (nu neaparat sa visezi), de ceva vreme incerc sa inteleg stresul oamenilor inainte de o nunta. Sarmale sau nu, peste sau nu, flori albe sau galbui...Cui ii pasa?

Ne casatorim pentru a da cea mai mare petrecere din viata noastra? Este stupid.

Si, mai am o intrebare, care l-a amuzat terbil pe George, si anume, de ce sunt oamenii atat de fericiti cand ies de la biserica. Nu sunt fericiti cand intra in biserica, nu sunt fericiti cand aud “da” ci...cand ies din biserica. De ce? E ceva de genul, am terminat si cu astia...gata....

Imi amintesc ca in Ally McBeal – seria 5, cred – se mentiona ca 50% din casatorii se finalizeaza cu un divort. 

Cred cu tarie in casatorie, pentru ca cred in dragostea intre doua persoane...dar nu-mi doresc sa trec prin nebunia asta - flori albe sau rosii si mii de euro aruncati, in ideea ca vom primi un dar mai mare.

Casatoria reprezinta mai mult decat o simpla petrecere, inseamna, cel putin pentru mine, intrarea in viata. Gatit, spalat, facut curatenie, rata la banca, cresterea si educarea copiilor si mai presus de toate alungarea monotoniei, pastrarea pasiunii si lupta de zi cu zi catre fericire. Toate acestea sunt mult mai grele decat organizarea unei petreceri pentru familie si prieteni. Nici familia si nici prietenii nu te vor putea ajuta atunci cand monotonia intervine, cand, poate, va dati seama ca ati imbatranit, cand copilul se imbolnaveste si medicul va spune ca este asa pentru ca l-ati tinut prea mult in soare sau pentru ca i-ati dat inghetata sau cand incepe sa nu mai ia numai 10, ba din potriva incepe sa ia numai 5.

Am si eu temerile mele legate de casatorie si, trebuie sa recunosc, ca sunt multe si sunt legate de dorinta excesiva de a reusi.

In momentele mele negre, ma gandesc cu groaza ca la un moment dat, si sincer sper ca acesta sa apara dupa 80 de ani, cand persoana cu care ai impartit viata va muri si atunci ii dau dreptate bunicii la moartea bunicului. Bunicul era bolvan de ceva vreme, avea si o varsta (84 de ani) si poate nu au avut ceea mai usoara viata impreuna, dar am vazut cand a murit ca s-a dus in spate si a plans si,cu inocenta unui copil, am intrebat-o de ce plange pentru ca stia ca o sa se intample si in plus nu i-a fost foarte usor cu bunicul. Bunica mi-a raspuns: “Da, ai dreptate, dar el a fost langa mine o viata intreaga!”. Cum treci peste acel moment? Ma gandesc doar ca esti batran si ai copii si nepoti ce te ajuta sa treci mai usor peste acest moment.

Thursday, February 4, 2010

Take Me Home Tonight

Antenne Bayern

De cand am fost in Germania in 2008, am descoperit un post de radio foarte bun, Antenne Bayern. Trebuie sa recunosc ca acum inteleg ce inseama sa ai oameni de radio talentati, deoarece muzica de la acest post este absolute geniala.
Imi place foarte mult ca este destul de activa in cursul zilei, dar nu deranjant de tare, vesela si de topaiala seara, linistita dupa ora 22 mai putin vineri si sambata seara cand este Mix Party. Moderatorii stiu sa vorbeasca, sa fie veseli dar exact atat cat trebuie.

Partea interesanta este ca ascultat si Antenne Salzburg si Antenne Baden Wurttemberg (sper sa nu gresesc) dar nu sunt Antenne Bayern.

Jos palaria pentru oamenii care lucreaza pentru Antenne Bayern. Si rezultatele se vad, 995.000 de ascultatori pe ora de luni pana vineri intre 6 si 18 (si acestea sunt orele lor de varf)

Wednesday, January 20, 2010

Am chef sa slabesc…:)

Mi-am schimbat serviciul, mi-am schimbat stilul de viata (aici atmosfera este mult mai relaxata fata de vechiul servci – cred ca este o stare normala pentru servici si nu era ok ce avem in partea cealalta) si acum cred ca kilogramele in plus, de care ma tot plang, in ultima vreme ar tr sa fie date jos.

Cand…cum…nu stiu. In principal, vreau sa mai tai din mancare, sa pap mai multe lactate si sa merg pe la sala. Sper sa-mi iasa…

Sunday, January 10, 2010

Despre Romania

Prin blogul nostru (http://calatorii-in-europa.com) incercam sa tinem un jurnal online cu locurile pe unde am fost, cu ceea ce am vazut, ceea ce ne-a placut si ce nu ne-a placut.

Ne dorim ca sa povestim la fel de multe lucruri frumoase si despre locuri din Romania. Suntem siguri ca aceasta tara are locuri minunate, pacat ca sunt locuite (de multe ori).

Cand eram aproape gata sa va spun ca am gasit un loc foarte frumos, undeva in la munte cu un peisaj mirific si cazare ce arata foarte bine, ceva ma oprit. Am descoperit acest loc printr-un newsletter primit de la Antrec. Este un newletter bun, cel putin cel de saptamana aceasta mi-a placut foarte mult. Sincere felicitari.

Prin acest email, care poate nu ajunge la multe persoane, dar ajunge se pot promova pensiuni din diverse zone si ne pot atrage cu o poveste frumoasa. "Pensiunea Cai de Vis, sat Varfu Campului, Botosani - O bijuterie la poalele padurii" asa suna un subtitlu. Mi-a placut si am citit si descrierea

In anul 2006 Vlad Iftime pasionat de cai si natura a avut un vis: o herghelie de cai cum vazuse in Franta. A cautat mai intai un teren asezat intr-o zona cat mai pitoreasca, ajungand, astfel, la locurile unde au trait candva strabunicii sai din partea mamei (sat Varfu Campului, la 25 km distanta de Botosani si 24 km de Suceava). Asezare cu o atestare documentara de 600 de ani, satul este renumit pentru oamenii gospodari, urmasi ai insotitorilor lui Bogdan, intemeietorul Moldovei.

Vlad avea deja trei cai lipitani cumparati pe care ii tinea intr-un grajd la bunici, de care parintii nu stiau. Mai intai verisorul Dan care se pricepea la cai, fiind si cel care l-a molipsit pe Vlad, a fost stramutat la Varfu Campului pentru a administra materializarea unui vis comun. Si a început pentru Vlad, si fratele sau mai mic, Serban, o perioada cu multa munca, nelinisti si razboi de convingere a tatalui sa ii sustina.

Veneau cei care iubeau caii si vroiau sa invete sa calareasca dar... nu se mai dadeau dusi. Atunci s-au hotarat ca este nevoie si de un loc de cazare. Asa a venit randul pensiunii ce s-a transformat, sub ochiul atent al mamei baietilor, intr-o fermecatoare casa cu aer de conac boieresc, la poalele padurii.

Salonul cu semineu, baia cu jacuzzi, bucataria complet utilata, cele doua terase, sunt toate la dispozitia celor pana la 15 oaspeti. Camerele primitoare, botezate cu drag Primvara, Vara, Toamna, Iarna si Solstitiu, sunt fiecare individualizate cu mobila din lemn antichizat si peisaje ample si odihnitoare. Daca prietenii ramaneau aici, aveau nevoie si de mancare. Si au aparut, nu ca in povesti, peste noapte, vaci de rasa pentru lapte, capre baltate care alearga pe pajistile cu iarba si flori, gaini motate si incaltate pentru oua proaspete. Din pasiunea mamei pentru gatit hrana sanatoasa si savuroasa, oaspetii sunt primiti cu mese imbelsugate. Lapte si branzeturi cu aroma de sulfina (retete atestate), produse din carne de capra, mamaliga aburinda, sunt diversificate ca sub mana unui bucatar experimentat.

De la ferma se poate face o incantatoare plimbare pe marginea padurii seculare pana la Manastirea Gorovei (10 km, pe jos, cu bicicleta sau calare). Tot la cativa pasi se afla si alte bogatii ale Nordului Moldovei care trebuie vizitate: Ipotesti si Lacul Eminescu (20 km , 15 km - traseu calare), Cetatea de Scaun a Sucevei (25 km), Manastirile Agapia, Sucevita, Putna, Voronet (50-60 km).

Mai multe detalii in numarul 72-73 al revistei „Vacante la Tara” din Decembrie 2009 – Ianuarie 2010

Date de contact:

Domnul Iftime Vlad,

Pensiunea „Cai de vis”,

Tel.: 0755.400.131,

www.caidevis.ro, info@caidevis.ro

Foarte frumoasa descrierea si pfoarte frumoasa si pensiunea. Mi-am adus aminte ca in toamna, cand am fost pana in Bergamo, Italia, si am gasit un pliant cu o ferma (sau stana) m-am intrebat de ce ei pot si noi nu. Se pare ca se poate si in Romania. Din nou, sincere felicitari.

Si ca o persoana care a lucrat in mediu online si care cred in acest mediu, am intrat pe site pentru a afla mai multe. Din pacate, site-ul nu are informatii ci este (sau sper ca este) in constructie. Pacat...

Thursday, January 7, 2010

Amintirii din epoca mea de "aur"

Citem un pic stirile pe net, si am dat peste o stire cu titlu interesant :"Ferienchaos in Bayern: Was passiert Schulschwänzern?" http://www.antenne.de/nachrichten/bayern/artikel/142815/Ferienchaos-in-Bayern-Was-passiert-Schulschwnzern.html

Nu stiu foarte bine germana, dar cand am citit Ferienchaos am crezut ca s-a blocat drumul, autostrada sau ca nu merg trenurile. Dar, nu aceasta era problema, ci faptul ca astazi ar fi tr sa inceapa scoala, dar unele calendare au fost tiparite de mult si sunt gresite. In aceste calendare se mentiona ca scoala va incepe de maine.

In plus, am aflat un lucru interesant. Anul trecut politia din Bavaria a prins 2200 de chiulangi.

In conditiile in care nu este atat de greu sa vezi ca o persoana de 14-18 ani este pe strada, in cafenea(bar) in timpul orelor de curs, eu cred ca la ei politia chiar isi face treaba :).

Imi amintesc cum se chiulea in liceu (sa nu mai vb de facultate - unde au fost cursuri la care am ajuns doar la examen). That's school si nu ceea ce nu am facut noi. De fiecare data, ma intorc catre profesorii pe care i-am avut si nu-mi scot palaria, ci sunt dezamagita.

Scoala romaneasca e la pamanat de multi ani si multi profesori (chiar foarte multi) accepta aceasta situatie si se plang doar de salarii. Dar de calitatea muncii lor sau a colegilor lor...?! Stiu raspunsul: copii din ziua de astazi sunt prosti. Aud acest raspuns din ce in ce mai des si de fiecare data spun ca nu e corect sa dam vina de copii. Personal, eu cred ca copii de 12-14 sunt mult mai buni decat am fost eu si cei mai mici vor fi si mai buni, dar oricum daca o generatie iese prost nu e vina ei ci a profesorilor. Daca parinti nu au avut parte de carte, este problema parintilor. Dar, faptul ca un copil a trecut prin 12 clase si nu are idealuri, dorinte sau un minim de cultura este vina profesorilor.

Monday, January 4, 2010

Ce am aflat astazi de la TV?

Pai, mi-am aflat horoscopul pentru 2010 (cica o sa am rezultate...sa speram, nu?!) si am mai aflat ca sunt o zodie dificila, care se naste cu o fire batrana si intinereste.

Deci, daca peste, sa spunem 40 de ani, o sa vedeti pe cineva asemamator



Inseamna ca sunt eu sau cineva nascut in zodia capricornului.

Ce ne mai invata si televizorul asta...

Ps: pozele sunt luate de aici (http://seattlest.com/attachments/seattle_michael2/OldLady.jpg , http://verymaladjusted.files.wordpress.com/2009/06/old_lady1.jpg )