Sunday, March 7, 2010

Despre viata

Cu toata inocenta din mine, ma intreb ce este in mintea unora care se apuca sa comenteze pe diverse site-uri ale oamenilor bolvani tot felul de balari? Acesti oameni au puterea de a trece peste mizeria din Romania (mizerie morala, ca de cea fizica nu mai are rost sa mentionez) pentru a trai!
Tu cel care dormi noapte bine, care nu te gandesti ca ai putea fi acel chip vesel care striga dupa ajutor sau ca ai putea sa ai in suflet framantarile si neputinta celor dragi, care isi ascund, probabil cu greu, durere?

Tu, acest individ, care crezi ca nu o sa te imbolnavesti niciodata, tu nu poti oare sa taci? Sau sa vorbim doar acolo unde nu ai putea face rau nimanui?

Noua nu ne pasa de tine, desi ne pasa de multe lucruri, cum ar fi natura, educatia copiilor, sistemul de sanatate, curatenia pe strada. Tie nu...tu ai devenit erou natioal...tu esti roman...noi putem fi orice...noua nu ne place ca suntem romani.

De multe ori ma intreb de ce nu te putem anihila...de ce te-am lasat sa amarasti atatia oameni. Este evident ca tu reprezinti resturile unei democratii, resturile unei civilizatii. Nu ai demnitate, nu ai onoare, nu ai suflet...dar vrei sa iesi in fata. Iti place sa enervezi oamenii, iti place sa ii vezi suparati, dezamagiti...adori sa ii calci in picioare.

Noi suntem nimic pentru tine, noi nu contam...

Nu sunt non-sensuri ceea ce am scris aici. Daniel este un om puternic si multi stim in sinea noastra ca va reusi sa treaca peste aceasta incercare foarte grea. Povestea lui m-a schimbat, m-a facut sa-mi dau seama ca in orice moment ceva rau se poate intampla si ca toata viata ta depinde de elemente pe care nu ai cum sa le controlezi. Aproape zilnic ma intreb cum as fi eu daca as fi in situatia lui si tot atunci imi dau seama ca il admir...pentru ca lupta.

Dar, de fiecare data cand, sub anonimat, cineva incepe sa comentezi balari...ma intreb oare ce este in capul acelui om. Oare chiar atat de gol este incat sa nu-si dea seama ca durerea acestei familii si ingrijorarea este atat de mare incat au nevoie de vorbe calde si nu de balari. Nu inteleg unde vrem sa ajungem...Este adevarat ca fiecare are libertatea de a-si face publice gandurile...ceea ce este firesc, dar ce facem cu aceasta libertate. Poti sa spui ce vrei tu despre Daniel sau orice alta persoana in situatia lui, dar oare trebuie sa ii le spui si lui? Personal, cred ca nu. Nu spun sa nu gandesti ce vrei sau sa nu-ti exprimi gandurile, dar fie constient de ceea ce spui.
In plus, mai cred ca noi cei care ne simtim deranjati de aceste persoane ar trebui sa facem ceva. Stiu ca suntem multi, dar suntem in tacere... Nu cred ca vom avea de suferit fizic sau psihic daca vom vorbi, dar poate ne vom face auziti...e doar un gand si o dorinta.

5 comments:

LadyShadow said...

Genial, Genial, credeam ca sunt singura din tara asta care continua sa se lupte ca o nebuna cu sistemul!! Din pacate, ei sunt multi, noi suntem mici... si muti si surzi si orbi...

Laura M said...

Imi place ce spui si este absolut adevarat! Si eu sper multe lucruri pentru o alta Romanie...E adevarat ca suntem putin, dar eu tin sa cred ca vom fi din ce in ce mai multi !

Ina said...

Draga Simona,

din pacate oameni ca acestia de care vorbesti tu sunt la tot pasul.. Eu am pierdut un prieten drag intr-un accident stupid si ilogic..si pentru unii nu e decat un subiect de discutie pe un site cu stiri locale..nu fac decat sa emita tot felul de ipoteze nefondate cu privire la ce s-a intamplat..
In fine, ma bucur ca ti-am gasit blogul si mai stiu de tine. Am tot zis ca te sun, dar nu am apucat, e agitatie mare pe la birou. Poate ne vedem intr-o seara la un suc sa mai povestim.
Si sa stii ca nu-mi place ce ai scris despre tine, esti o fata frumoasa, foarte inteligenta si tare draguta.

Te pup. Take care.

Anonymous said...

as aprecia mai mult blogul tau daca ai face un efort sa scrii corect romaneste. Mi se pare ridicol sa ridici proleme complexe dar sa prescurtezi aiurea unele cuvinte, sa uiti de semne de punctuatie sau sa nu folosesti corect pluralul. Bafta in continuare!

Anonymous said...

Am descoperit accidental blogul,dar nu regret acest mic accident.

Noi suntem bloggeri,nu putem asalta sistemul. Eu ma gandeam la opinia mea despre viata,dar am dat peste a ta.
Nu sunt surzi,nu sunt orbi,sunt doar indiferenti.
Eu deja sunt scarbit de realitate,prefer sa visez,e mai avantajos.